Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga
Publicată în volumul "Poemele luminii" (1919), această creație este o artă poetică ce ilustrează principiile modernismului românesc. Poezia îmbină influențele expresioniste, intelectualizarea emoției, metafora revelatorie și înnoirea prozodiei prin vers liber și ingambament.
Tema centrală este cunoașterea, desemnată prin metafora "lumina". Blaga susține că există două modalități de raportare la mister "lumina altora" (cunoașterea paradiziacă, de tip rațional, logic) și "lumina mea" (cunoașterea luciferică, poetică, intuitivă). Viziunea sa pledează pentru păstrarea misterului, nu pentru dezvăluirea sa forțată.
Poezia este structurată în trei secvențe lirice prima exprimă refuzul cunoașterii logice prin metafore revelatii flori−viața,ochi−cunoașterea,buze−iubirea,morminte−moartea, a doua construiește antiteza între cele două tipuri de cunoaștere, iar ultima, cu rol conclusiv, subliniază că atitudinea poetului izvorăște din iubire "Căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte".
Important! Lirismul subiectiv se exprimă prin mărcile eului liric (verbe și pronume la persoana I), iar expresivitatea limbajului este amplificată de repetarea cuvântului-cheie "eu", ce subliniază relația creator-lume și intelectualizarea emoției.