Structura și semnificațiile romanului
Momentele-cheie ale narațiunii dezvăluie complexitatea personajului principal. În scena de la popotă, Ștefan afirmă că "cei ce se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt", reflectând intensitatea sentimentelor sale. Episodul moștenirii marchează o ruptură în percepția sa despre Ela, când descoperă latura ei materialistă, punând sub semnul întrebării idealul feminin pe care credea că îl găsise.
Spre deosebire de romanele tradiționale, conflictul principal este interior, nu exterior. Ștefan Gheorghidiu trăiește în propria conștiință contradicțiile generate de gelozia obsesivă și suspiciunea că soția îl înșală. În paralel, experiența războiului îi oferă o perspectivă detașată, analitică asupra propriei existențe, accentuând inadaptarea sa socială.
Titlul romanului conține o dublă antiteză sugestivă: "ultima-întâia" și "dragoste-război". Repetarea cuvântului "noapte" simbolizează incertitudinea și complexitatea naturii umane, iar cele două "nopți" marchează etapele definitorii în evoluția protagonistului.
Prin toate aceste elemente, romanul lui Camil Petrescu reușește să surprindă criza omului modern, renunțând la omnisciența narativă tradițională în favoarea unei perspective umane, autentice și subiective. Astfel, naratorul nu mai este o entitate atotștiutoare, ci devine om, cu toate limitările, îndoielile și sensibilitățile inerente condiției umane.
De reținut! Anticalofilismul (respingerea "scrisului frumos") este o trăsătură esențială a stilului lui Camil Petrescu, care preferă autenticitatea trăirii în locul stilizării excesive a limbajului.