Puterea creației și mesajul pentru posteritate
Poetul are datoria morală de a demasca nedreptățile și de a da glas suferințelor poporului, indiferent de epoca istorică. Această misiune este fundamentală pentru concepția argheziană despre rolul artei în societate.
Finalul poeziei face referire la puterea creației ca sinteză a trei principii fundamentale: Binele, Adevărul și Frumosul. Aceste valori estetice antice sunt susținute în textul arghezian prin metaforele „slova de foc și slova făurită", indicând că arta autentică trebuie să unifice aceste principii.
Important! Ultimele versuri capătă o nuanță religioasă, mai ales prin „Robul a scris-o, Domnul a citit-o", unde termenul „rob" definește ipostaza smerită a artistului care, prin creația sa, glorifică pe Dumnezeu ce l-a înzestrat cu har creator.
Prin întregul mesaj transmis, eul liric construiește un manifest adresat generațiilor viitoare. Titlul „Testament" are un sens conotativ profund - nu e vorba de o moștenire materială, ci de una spirituală reprezentată de creația poetică ce transformă suferința în artă și dă sens existenței umane peste generații.