Elementele de compoziție și semnificația lor
Conflictul basmului se centrează pe lupta dintre bine și rău, care se încheie prin victoria forțelor binelui. Eroul se confruntă cu doi antagoniști, după avertismentul tatălui: "să te ferești de omul roș, iar mai ales de cel spân, cât îi putea". Spânul, personaj viclean, îi fură identitatea și îl supune la probe dificile, în timp ce la curtea Împăratului Roș, eroul trece alte încercări cu ajutorul ființelor himerice.
Incipitul și finalul sunt elemente structurale cu semnificații bine determinate. Formula inițială "Amu cică era odată..." plasează narațiunea într-un timp mitologic, iar spațiul rămâne nedefinit. Finalul reprezintă restabilirea echilibrului și răsplata eroului - binele învinge răul, iar protagonistul își încheie procesul de maturizare, devenind împărat prin căsătoria cu fata Împăratului Roș.
Important: G. Călinescu consideră acest basm "o oglindire a vieții în moduri fabuloase", evidențiind particularitățile stilului lui Creangă - umanizarea fabulosului, individualizarea personajelor prin limbaj, umor și oralitate.
"Povestea lui Harap-Alb" demonstrează măiestria lui Creangă în transformarea basmului folcloric într-o creație literară complexă, cu personaje memorabile și semnificații profunde despre creșterea și transformarea umană.