Momente definitorii și caracterizarea personajului
Prima secvență relevantă care evidențiază loialitatea lui Harap-Alb este momentul coborârii în fântână. Înșelat de Spân, tânărul jură că îi va fi slugă până la moarte. În ciuda umilinței suferite, el nu se revoltă și nu caută răzbunare. Cu demnitate, acceptă condiția impusă și îndeplinește toate sarcinile cu răbdare și perseverență, demonstrând că adevărata noblețe nu ține de rang, ci de comportament.
A doua secvență semnificativă este momentul tăierii capului, după ce eroul trece cu succes prin toate încercările. Deși se apropie de fiica Împăratului Roș, Harap-Alb rămâne fidel jurământului făcut Spânului. Moartea sa simbolizează momentul renașterii morale și spirituale, confirmând curățenia sufletească și demnitatea de a deveni împărat. Învierea marchează răsplata pentru bunătatea și loialitatea dovedite de-a lungul întregii călătorii.
În conturarea personajului, autorul folosește atât caracterizarea directă, realizată prin descrierile naratorului și ale celorlalte personaje, cât și caracterizarea indirectă, prin fapte și atitudini. De la început, naratorul îl descrie ca fiind "bun la inimă, milostiv, blând și rușinos", iar Sfânta Duminică îl sfătuiește: "Să te ții de treabă și să ai inimă bună, că Dumnezeu nu te lasă."
Reflectează! Observă cum loialitatea lui Harap-Alb este pusă la încercare de-a lungul basmului. Ce ai fi făcut tu în locul personajului când a fost trădat de Spân?
Titlul operei are și el o valoare simbolică importantă, sugerând drumul formării personajului - o poveste despre moarte și renaștere, despre maturizare și asumarea responsabilităților, reflectând transformarea de la statutul umil de "harap" la noblețea morală simbolizată de culoarea "alb".