Structura și personajul principal
Titlul basmului, un oximoron sugestiv, asociază două cuvinte incompatibile: "harap" (sugerând culoarea neagră, robia) și "alb" (reflectând o ipostază antitetică), anticipând astfel transformarea protagonistului.
Perspectiva narativă este obiectivă, cu un narator omniscient care prezintă întâmplările la persoana a III-a. Reperele temporale și spațiale sunt nedeterminate: "Amu cică era odată". Incipitul folosește o formulă inovativă ce leagă prezentul cititorului de un trecut mitic, prin adverbe regionale precum "amu".
Personajul principal se încadrează în tipologia eroului de basm, fiind caracterizat atât direct (de narator sau prin autodefinire), cât și indirect (prin nume, fapte, limbaj). Spre deosebire de eroii din basmele populare, Harap-Alb este un personaj rotund - complex, cu defecte și calități, un erou real, nu fabulos, lipsit de calități supranaturale.
💡 Finalul basmului readuce cititorul din planul fantastic în cel al realității sociale: "Cine are bani bea și mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă" - un element de originalitate care ancorează opera în realitatea concretă.