Caracteristicile basmului cult
"Povestea lui Harap-Alb" se încadrează în realism, deși este un basm. Detaliile impersonale despre mediu și personaje "Amucica˘eraodata˘ı^ntr−oțara˘uncrai,careaveatreifeciori..." confirmă această încadrare, iar protagonistul nu are puteri supranaturale, ci trăsături morale reprezentative.
Tema centrală este lupta dintre bine și rău, care dă textului o notă moralizatoare - ne maturizăm doar prin trecerea unor probe, iar adevărul triumfă întotdeauna. Forțele binelui Harap−Alb,Sfa^ntaDuminica˘,ı^mpa˘ratulVerde,calul,ceicinciprietenifabuloși se confruntă cu forțele răului (Spânul și Împăratul Roș). Spre deosebire de basmele populare, aici răul este întruchipat de ființe umane, nu de creaturi fantastice.
Basmul prezintă formulele specifice: inițială "Amucica˘eraodata˘ı^ntr−oțara˘uncraiu...", mediană ("Dumnezeu să ne țină ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este") și finală ("și a ținut veselia ani întregi..."). Formula inițială ne transportă din lumea reală în cea ficțională, cea mediană marchează trecerea de la o probă la alta, iar cea finală ne readuce în realitate.
Știai că? Titlul operei este un oximoron - "Harap" (rob, sclav) și "Alb" se contrazic, sugerând dubla identitate a eroului: fiu de crai și slugă a Spânului.
Structura narativă urmează un tipar clasic: stare de echilibru (craiul și cei trei feciori trăiesc fericiți), tulburare (împăratul Verde cere un nepot ca moștenitor), acțiune de restabilire (călătoria fiului cel mic și probele la care este supus) și restabilirea echilibrului Harap−Albdevineı^mpa˘ratșiseca˘sa˘torește. Subiectul se desfășoară prin expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii și deznodământ, respectând momentele tradiționale ale basmului.