Simbolistica și elementele poetice în „Plumbul"
„Plumbul" este structurată în două strofe a câte opt versuri cu rimă îmbrățișată, abordând viziunea lui Bacovia despre univers și poziția creatorului într-o societate care nu-l apreciază. Metalul plumb, asociat cu frigul și greutatea, devine o metaforă-simbol centrală ce sugerează monotonie, plictis și tristețe.
Prima strofă construiește un tablou funerar prin îmbinarea ingenioasă a imaginilor vizuale, auditive, olfactive și tactile. Poetul stabilește cadrul poeziei - „stam singur în cavou" - subliniind astfel singurătatea și izolarea profundă pe care o simte. Detalii precum „cavou" intensifică starea de sumbritate și tristețe transmisă cititorului.
Imaginea vizuală a coroanelor de plumb ce „scântaiau" creează un contrast puternic și exprimă dorința de evadare din spațiul interior sufocant. Tabloul friguros și monoton al primei strofe constituie o proiecție a universului interior bacovian.
Observație importantă: Cromatica cenușie din poezie nu este aleasă întâmplător - ea reflectă starea de spirit a poetului și contribuie la crearea unei atmosfere sumbre care va domina întreaga operă.