Trăsături simboliste și structura poeziei
Un element esențial al poeziei este simbolul plumbului, repetat de șase ori în text, care exprimă apăsare, monotonie, moarte și angoasă. În lirica bacoviană, plumbul este asociat cu culoarea galbenă, culoare ce reflectă sentimente de anxietate și melancolie. Ca metal greu, plumbul accentuează senzația de povară existențială.
Sinestezia reprezintă o altă trăsătură simbolistă marcantă, aducând în prim plan perceperea unor senzații prin diferite simțuri - tactile, vizuale și auditive. Versul "stam singur lângă mort și era frig" îmbină senzațiile tactile și vizuale pentru a exprima o stare profundă de melancolie și anxietate.
Titlul poeziei - substantivul comun "plumb" - devine un laitmotiv obsesiv, amplificând monotonia și apăsarea sufletească. Tema principală a morții este susținută de un bogat câmp lexical: "cavou", "funerar", "coroană", elemente care adâncesc tristețea și melancolia textului.
Structura poeziei cuprinde două catrene organizate pe două planuri: macrocosmic (al spațiului înconjurător) și microcosmic (sufletesc). Atmosfera tulburătoare se construiește prin evocarea realității morții și repetiția obsesivă a cuvântului "plumb".
Important: Muzicalitatea versurilor bacoviene provine din folosirea verbelor la imperfect (timp al eternității) și din repetarea obsesivă a cuvântului "plumb", creând ritmul specific simbolist.