Analiza simbolurilor și structura poeziei
Titlul „Plumb" reprezintă un simbol al singurătății absolute. Acest metal greu, gri și toxic sugerează monotonie, apăsare sufletească și moarte. Chiar și fonetic, cuvântul conține patru consoane ce închid vocala „u", sugerând ideea prizonieratului și a încarcerării eului în sine și în lume.
Structura poeziei constă în două catrene, fiecare reprezentând câte o realitate: exterioară în prima strofă și interioară în cea de-a doua. Acest tip de compoziție are la bază un paralelism sintactic, strofa a doua funcționând ca un refren al celei dintâi.
Prima idee poetică este cea a izolării în lume, sugerată prin imaginea cimitirului și a simbolurilor morții. Verbele la imperfect („dormeau", „stam", „scârțăiau") sugerează o stare de apatie asemănătoare unui somn profund din care eul nu poate ieși. A doua idee poetică reliefează tema iubirii ca posibilă salvare din infernul existențial, dar care eșuează.
🔍 Observă: Strigătul disperat al eului „am început să-l strig" este expresionist, amintind de pictura lui Edvard Munch, dar rămâne „fără ecou" - amorul refuzându-i-se și lăsându-l definitiv prăbușit.
Versificația folosește două catrene cu măsură de zece silabe, ritm iambic și rimă îmbrățișată. Rimele în consoană („mb" și „nt") accentuează tonalitatea gravă a poeziei în corespondență cu sentimentele exprimate.
George Bacovia este un simbolist autentic atât prin stare, cât și prin mijloacele poetice folosite. Poezia sa exprimă disperarea unui eu copleșit de pesimism și obsedat de ideea morții, captiv într-o lume ternă și apăsătoare ca plumbul.