Structura și simbolistica poeziei
Prima strofă reprezintă tema morții, susținută de un decor sumbru sicriele, coroanele și florile de plumb. Eul liric se află într-un spațiu claustrofobic („stam singur în cavou") și încearcă să comunice cu exteriorul prin intermediul auzului - „era vânt" și „scârțâiau", simbolizând neliniștea interioară.
A doua strofă introduce tema iubirii moarte - „amorul meu de plumb". Eul liric face o analiză interioară, conștientizând absența iubirii și ajungând la disperare „am început să-l strig" și „era frig". Metafora puternică a „aripilor de plumb" simbolizează imposibilitatea zborului, prăbușirea sufletească și fizică.
Simbolurile sunt esențiale în înțelegerea poeziei. „Plumb" devine un leitmotiv, apărând în construcții precum „sicriele de plumb", oximoronul „flori de plumb" careevidențiaza˘contrastulviața˘−moarte, „coroane de plumb", „amorul meu de plumb" și metafora „aripile de plumb".
🔍 Observă! Eul liric este profund subiectiv, prezent prin forme verbale ca „am început", „stam" și prin adjectivul pronominal „meu". Stările sale dominante sunt singurătatea, teama („era vânt"), disperarea și frigul interior care sugerează apropierea morții.
Prin aceste elemente, Bacovia creează un univers apăsător în care plumbul devine simbolul perfect al greutății existențiale și al imposibilității de a scăpa din propria suferință. Poezia impresionează prin intensitatea trăirilor și prin forța simbolurilor folosite.