Simbolismul și particularitățile poeziei
Simbolismul este curentul literar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în Franța, ca reacție împotriva sentimentalismului romantic excesiv și a impersonalității parnasiene, aducând elemente noi în literatura vremii.
"Plumb", poezia care deschide volumul cu același nume publicat în 1916, reprezintă o emblemă a universului bacovian și a simbolismului românesc. Textul încorporează teme specific simboliste precum condiția poetului damnat, moartea, spațiul citadin și natura în disoluție, alături de motive recurente spațiul funerar, florile, vântul, frigul extern și intern, și cromatica sugestivă dominată de negru.
Limbajul poetic din text funcționează prin sugestie, cuvintele nemaifiind folosite pentru a desemna obiecte concrete, ci pentru a evoca stări sufletești vagi și nedefinite tristețea exagerată, singurătatea, frica de moarte și solitudinea. Acest tip de limbaj sugestiv constituie una dintre trăsăturile definitorii ale simbolismului.
Important! Poetul folosește mijloacele artistice nu pentru a descrie direct realitatea, ci pentru a sugera emoții și senzații, transformând elementele concrete în simboluri ale stărilor interioare.