Semnificația personajului și valoarea operei
Două scene relevă perfect diplomația și inteligența Zoei prima întâlnire cu Cațavencu, când negociază returnarea scrisorii, și scena finală, când se împacă cu acesta, transformându-l din adversar în supus. În ambele situații, ea își dovedește abilitatea de a manipula și controla situații complicate în beneficiul propriu.
Zoe este caracterizată direct de Trahanache (o consideră "simțitoare"), de Cetățeanul turmentat onumește"dama˘buna˘"−calificativcudubluı^nțeles și de Cațavencu (o vede ca un "înger" la final). Caracterizarea indirectă reiese din faptele, comportamentul și dialogurile ei, care îi subliniază autoritatea, inteligența și diplomația.
Spre deosebire de celelalte personaje, Zoe nu este comică în sine. Imoralitatea ei sugerează mai degrabă fondul tragic al comediei lui Caragiale. Absența personajelor pozitive și satirizarea moravurilor extinsă la nivelul întregii societăți creează imaginea unei lumi lipsite de speranță de îndreptare.
Reflectează! Personajul Zoe, deși amoral, este singurul care acționează rațional și eficient în întreaga piesă. Ce spune acest lucru despre viziunea lui Caragiale asupra societății?
Prin forța satirei, viziunea critică și multiplele forme ale comicului, "O scrisoare pierdută" își păstrează actualitatea, rămânând o capodoperă a dramaturgiei românești care continuă să oglindească realități sociale și politice contemporane.