Elemente de compoziție și conflict
Conflictul este esențial în structura operei. Conflictul principal este declanșat de pierderea scrisorii de amor, care determină opoziția dintre cele două grupări politice: partidul aflat la putere (Trahanache, Tipătescu, Farfuridi, Brânzovenescu) și opoziția (Catavencu).
Pe parcursul piesei, tensiunea crește prin adăugarea unor conflicte secundare: aparițiile repetate ale cetățeanului turmentat, teama lui Farfuridi și Brânzovenescu de trădare, și evoluția inversă a personajelor (inițial Catavencu părea învingător, dar în final este înfrânt). Această tehnică de amplificare treptată a conflictului se numește "tehnica bulgărelui de zăpadă".
Titlul operei are multiple interpretări. Articolul nehotărât "O" poate sublinia contrastul dintre esență și aparență - scrisoarea fiind un obiect personal folosit în scop public, reflectând "Teoria formelor fără fond" a lui Titu Maiorescu. Alternativ, "O" poate fi interpretat ca numeral, referindu-se la faptul că în operă există două scrisori similare folosite în același scop.
În concluzie, "O scrisoare pierdută" este o critică ascuțită a moravurilor politice și de familie ale marii burghezii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea, relevând vicii sociale care, din păcate, pot părea familiare și astăzi.
De reținut: Deși a fost scrisă acum peste 135 de ani, această comedie rămâne extrem de actuală prin modul în care surprinde defecte umane universale precum ipocrizia, corupția și oportunismul politic!