Conflictul dramatic și compoziția
Conflictul principal al piesei se construiește în jurul luptei pentru un post de deputat între două tabere politice: ambițiosul avocat Nae Cațavencu, care aspiră spre o carieră politică, și grupul conducerii locale format din prefectul Ștefan Tipătescu și președintele Zaharia Trahanache.
Pentru a-și forța rivalii să-l propună drept candidat, Cațavencu recurge la șantaj folosind o scrisoare de dragoste pierdută de Zoe, soția lui Trahanache, trimisă de amantul acesteia, Tipătescu. Acest șantaj îi sperie pe cei implicați, care încearcă să găsească o soluție pentru a nu fi compromisă public relația adulterină. Când situația pare rezolvată, apare o lovitură de teatru - de la București se cere ca un necunoscut, Agamemnon Dandanache, să fie pus pe lista candidaților.
Compoziția operei este structurată în patru acte, fiecare alcătuit din mai multe scene. Primele trei acte se încheie cu momente de maximă tensiune, Caragiale având talentul de a ridica nivelul de conflict la sfârșitul fiecărui act: primul act se termină cu Trahanache dezvăluind scrisoarea falsificată, al doilea cu sosirea telegramei despre Dandanache, iar al treilea cu înmormântarea care împiedică dezvăluirea scandalului.
Observație utilă! Tehnica dramaturgică a lui Caragiale, de a încheia actele în momente de tensiune maximă, este un exemplu perfect de construcție teatrală care menține interesul publicului și creează suspans.