Structura și conflictele romanului "Moromeții"
Începutul celor două volume ale romanului stabilește două perspective temporale diferite: timpul obiectiv (acțiunea plasată în jurul anului 1937) și timpul subiectiv (perceput de Ilie Moromete). Această dualitate temporală este esențială pentru înțelegerea protagonistului, care încearcă să își mențină libertatea interioară în fața presiunilor exterioare.
Conflictele din roman sunt multiple și complexe. Pe lângă conflictul central dintre Om și Timp, există conflicte intrafamiliale care reliefează personalitățile personajelor: între Moromete și Catrina, între Moromete și Guica (Maria, sora sa), și între Moromete și fiul său Niculae. Acest ultim conflict simbolizează ciocnirea dintre două concepții diferite despre viitorul satului românesc.
Observație importantă: "Moromeții" este considerat o replică polemică la romanul "Ion" de Liviu Rebreanu, Marin Preda demonstrând că "țărănimea e capabilă de reacții sufletești nebanuite", după cum afirma criticul A.I. Piru.
Ilie Moromete, personajul principal, este un țăran mijlocaș din câmpia dunăreană, complex și meditativ. Din punct de vedere psihologic, el reprezintă tipul țăranului contemplativ, care încearcă să rămână deasupra transformărilor sociale, deși sfârșitul volumului întâi îl surprinde confruntându-se cu dezintegrarea familiei și a lumii sale. Conflictul său interior evidențiază dimensiunea reflexivă a personajului, care își pune întrebări despre propriile greșeli.