Evoluția psihologică a protagonistului
Transformarea protagonistului începe când devine ursuz și se îndepărtează de familie, refuzând să comunice. Ghiță trece printr-o criză interioară intensă, așteptând "să-l silească cineva" să iasă din situația în care se simte captiv.
Inițial, protagonistul încearcă să-și justifice acțiunile prin transferul motivațional: "Din dragoste pentru Ana și copiii mei mă aflam în strâmtoare". Totuși, conștiința îi amintește adevărul: "Mare dreptate avea bătrâna când vorbea despre liniștea colibei, numai aici, într-adevăr, e limanul de salvare".
Prăbușirea morală a lui Ghiță devine evidentă în momentul confruntării dintre demascarea sămădăului și frica de acesta. Slăbiciunea sa interioară îl conduce spre un final tragic, recunoscând: "Eu n-o să mă iert cât voi trăi".
Reflectează: Finalul nuvelei culminează cu multiple morți - Ana e ucisă de Ghiță, acesta e împușcat de un om al sămădăului, iar Lică alege suicidul. Acest deznodământ demonstrează consecințele devastatoare ale coruperii morale.