Secvențe reprezentative și elemente de compoziție
Scena dansului ilustrează perfect tema nuvelei. Când Lica o invită pe Ana la dans, Ghiță o îndeamnă să accepte pentru a nu strica socotelile samadăului. Ana este "străbătută de plăcerea jocului", stârnind gelozia lui Ghiță. Fără să-și dea seama, ea este atrasă treptat în lumea imoralității, în timp ce Lica, "figură satanică", îl domină pe carciumarul cândva cinstit.
Scena procesului marchează prăbușirea morală definitivă a lui Ghiță, când acesta recurge la sperjur, determinând condamnarea a doi oameni nevinovați. După proces, Ghiță își recunoaște greșeala în fața familiei, dar Ana îi arată dispreț, admirându-l pe Lica pentru comportamentul său în fața judecătorului.
Conflictul interior al lui Ghiță stă la baza nuvelei psihologice - zbuciumul între dorința de înavuțire și dorința de a-și păstra familia unită. Soluția lui temporară este duplicitatea: să pară cinstit, dar să fie tovarăș cu Lica.
Relațiile spațio-temporale sunt semnificative: hanul "Moara cu noroc" de la răscruce de drumuri simbolizează confruntarea dintre bine și rău ("la stânga pădure verde, iar la dreapta pădure arsă"). Cele cinci cruci anticipează destinul tragic, iar timpul acțiunii are dimensiuni religioase (Sfântul Gheorghe și Paștele).