Viziunea și conflictul în „Moara cu noroc"
Perspectiva narativă în „Moara cu noroc" este obiectivă, cu un narator omniscient care relatează întâmplările la persoana a III-a. Pe lângă această perspectivă, apare tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale soacrei din incipitul și finalul nuvelei, care subliniază morala: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit".
Viziunea despre lume din nuvelă are un caracter clasic, moralizator, personajele care încalcă principiile tradiționale fiind sancționate în final. În dialogul din incipit se confruntă două concepții despre fericire: bătrâna susține valorile tradiționale, pe când Ghiță dorește bunăstarea materială.
Fiind o nuvelă psihologică, conflictul central este unul moral, interior. Ghiță oscilează între dorința de a rămâne om cinstit și tentația de a se îmbogăți alături de Lică. Acest conflict interior se reflectă în plan exterior prin confruntarea dintre Ghiță și Lică.
Observație utilă! Spațiul și timpul sunt elemente importante în construcția realistă: cârciuma de la Moara cu noroc este plasată simbolic la răscruce de drumuri, iar acțiunea se desfășoară între două repere religioase - de la Sfântul Gheorghe până la Paștele din anul următor, când focul purifică locul.
În concluzie, „Moara cu noroc" îmbină perfect elementele realiste (tema, tipologia personajelor) cu cele psihologice (conflictul interior, frământările de conștiință), oferind o operă complexă ce reflectă transformarea morală a individului sub influența lăcomiei.