Caracteristicile romantice ale poemului
Eminescu justifică încadrarea „Luceafărului" în romantism prin viziunea sa asupra geniului incapabil de iubire pământească. Hyperion simbolizează ființa superioară, eternă și însetată de cunoaștere, dar care nu poate coexista în lumea muritorilor, reprezentată de Cătălina.
O altă trăsătură romantică este amestecul de genuri și specii literare. Poemul îmbină elementele epice (acțiune, poveste de dragoste imposibilă), cu cele dramatice (dialoguri, replici) și lirice (imagini poetice, versuri expresive).
Ideea poetică centrală reflectă tema iubirii cu două dimensiuni contrastante: cea imposibilă dintre Cătălina și Luceafăr și cea pământeană, posibilă, dintre Cătălina și Cătălin. Hyperion îi oferă fetei împărăția cerurilor „Colo−npalatedema˘rgean/Te−oiduceveacurimulte", în timp ce Cătălin îi propune o iubire simplă, umană.
Știai că? Poemul „Luceafărul" este considerat cea mai lungă poezie de dragoste din literatura română, având 98 de strofe și aproape 400 de versuri.