Structura și simbolistica poemului
Primul tablou prezintă idila fantastică dintre Luceafăr și „o prea frumoasă" fată de împărat. Această poveste devine doar pretextul pentru adevărata problematică a poemului: diferența fundamentală între modul de raportare la existență și iubire al omului de geniu versus omul comun.
Al doilea tablou introduce o nouă poveste de dragoste, cea dintre muritorii Cătălina și Cătălin. Poetul construiește o antiteză evidentă între condiția socială precară a pajului („băiat din flori și de pripas") și statutul superior al Luceafărului. Remarcăm că fata de împărat primește nume, Cătălina, pierzându-și astfel din unicitate.
Titlul, ca element paratextual, anticipează ideea discursului și desemnează personajul central - Luceafărul, o natură duală, romantică și excepțională. Dintre motivele poetice se remarcă simbolul ochiului, prezent ca laitmotiv: „ochii mari" ai fetei de împărat simbolizează dorința de a-și depăși limitele, iar replica „Ochiul tău mă îngheață" marchează momentul în care ea își conștientizează propria nimicnicie.
Reține! „Luceafărul" reprezintă sinteza liricii eminesciene, construind ideea că numai omul superior poate atinge adevărata cunoaștere a lumii - o concluzie esențială pentru înțelegerea mesajului filosofic al poemului.