Elemente simboliste și expresivitate artistică
Simbolurile dominante în poezie construiesc o atmosferă de profundă dezolare și angoasă. Locuința lacustră este imaginea centrală, simbolizând fragilitatea existenței umane și autoizolarea eului poetic într-un spațiu temporar, mereu amenințat de prăbușire.
Apa capătă în universul bacovian o semnificație opusă celei din poezia eminesciană. Dacă la Eminescu apa simboliza viața, la Bacovia ea devine agent al dezintegrării, manifestându-se prin ploaie, val, scânduri ude - toate contribuind la prăbușirea piloților care susțin locuința lacustră.
Muzicalitatea versurilor este realizată prin predominanța verbelor la prezent care eternizează starea de dezagregare, și prin verbele la gerunziu ("plouând", "plângând") ce sugerează continuitatea procesului distructiv. Rima încrucișată și cuvintele cu sonoritate surdă ("plouând", "plângând", "gând") intensifică tonul elegiac.
După cum remarca Eugen Lovinescu, Bacovia creează "o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, o atmosferă de plumb, în care plutește obsesia morții și a neantului, o decompunere a ființei organice."