Semnificațiile dramei și mesajul final
Ultimul tablou reprezintă punctul culminant al dramei, când Iona se află în burta ultimului pește. Conștientizând că toate încercările de evadare sunt doar iluzii, personajul își afirmă cu tărie identitatea: „Iona. Eu sunt Iona". Finalul este dramatic - Iona își spintecă burta, alegând moartea ca singură cale de eliberare.
Ultimele cuvinte „răzbim noi cumva la lumină" sugerează că, deși sfârșitul său fizic este tragic, există speranța unei libertăți spirituale într-o altă existență. Criticul Nicolae Manolescu interpretează acest gest nu ca o sinucidere, ci ca „o salvare" - o afirmare finală a demnității umane.
Personajul eponim este descris de Sorescu în didascalii ca „orice om foarte singur", care vorbește cu sine însuși ca și cum ar fi două persoane. Iona reprezintă omul modern însingurat, dornic de comunicare, aflat într-o continuă căutare a sinelui. Călătoria sa este o aventură inițiatică de autodescoperire.
Important! Piesa se încadrează în curentul neomodernist prin trăsăturile sale definitorii: este o dramă de idei bazată pe un mit biblic, dezvoltă tipologia însinguratului, iar conflictul principal se petrece la nivelul condiției umane, nu în planul acțiunii exterioare.