Scene semnificative și structură
Două scene sunt esențiale pentru înțelegerea temei principale. Prima, din capitolul „Zvârcolirea", îl prezintă pe Ion contemplând pământurile care nu-i aparțin, moment în care simte „glasul pământului" și hotărăște că trebuie să devină proprietar cu orice preț. A doua scenă, din capitolul „Sărutarea", îl arată pe Ion sărutând pământul dobândit prin căsătoria cu Ana, într-un gest de supremă adorație.
Titlul romanului este semnificativ - numele „Ion" face referire la țăranul român tipic. Conform criticului G. Călinescu, acest personaj reprezintă o întreagă clasă socială, concentrând în sine trăsăturile unui neam de plugari.
Compoziția romanului este structurată în două părți cu titluri sugestive: „Glasul pământului" și „Glasul iubirii", cuprinzând în total 15 capitole. Începutul și finalul sunt simetrice - drumul care duce spre și dinspre satul Pripas marchează trecerea dintre realitate și ficțiune.
Notă: Observă cum autorul folosește drumul ca element simbolic pentru a delimita lumea reală de cea ficțională, creând astfel un cadru perfect rotund pentru povestea lui Ion.