Secvențe semnificative și structura romanului
O secvență esențială pentru înțelegerea temei romanului este momentul în care Ion sărută pământul. Îmbrăcat în haine de sărbătoare, tânărul merge pe câmp, fericit că a obținut pământurile lui Vasile Baciu. El sărută pământul "ca pe o ibovnică", însă simte și fiorii morții - un moment premonitoriu ce prevestește sfârșitul personajului.
O altă secvență importantă este sinuciderea Anei, care, aflând de la Savista că Ion merge la Florica, se spânzură în grajd. Înainte de moarte, prin fața ochilor îi trec momentele fericite: cuptorul, nunta și copilul. Este tulburător că la priveghiul ei, atât Ion cât și Vasile Baciu sunt preocupați doar de soarta pământului.
Structura romanului prezintă câteva elemente simbolice semnificative. Metafora drumului apare atât în incipit cât și în final, simbolizând viața cu urcușurile și coborâșurile sale. Destinul tragic al lui Ion este sugerat încă din incipit: drumul trece pe lângă "Râpele dracului" și "Cișmeaua mortului", iar la intrarea în sat se află o cruce ruginită.
Observă contrastul! În final, aceeași cruce apare proaspăt vopsită, cu flori proaspete la picioarele Mântuitorului, devenind un simbol al vieții în contrast cu destinul tragic al protagonistului.