Contextul și semnificația operei
„Povestea lui Harap-Alb" face parte din categoria basmelor culte, fiind o narațiune în proză care evocă întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare ce se confruntă cu forțele răului. Publicată în 1877 în revista „Convorbiri Literare", opera a fost ulterior preluată de Mihai Eminescu în revista „Timpul".
Ion Creangă, clasic al literaturii române, s-a inspirat din viața satului moldovean, pornind de la un model folcloric și transformând lumea humuleșteană într-un spațiu plin de învățăminte. Viziunea sa narativă este de factură realistă, iar naratorul este omniscient, omniprezent și obiectiv, relatând întâmplările din perspectivă extradiegetică.
Bine de știut! Jean Boustiere a clasificat „Povestea lui Harap-Alb" în categoria povestirilor fantastice, alături de „Soacra cu trei nurori" și „Fata babei și fata moșului", datorită elementelor fantastice prezente.
Deși Creangă este cel mai cunoscut pentru „Amintiri din copilărie", „Povestea lui Harap-Alb" rămâne reprezentativă pentru evoluția literaturii sale, având o puternică înclinație moralizatoare și reflectând universul tradițional românesc.