Semnificații și elemente de compoziție
Titlul "Floare albastră" are valoare simbolică profundă, reprezentând un motiv cu circulație universală. Floarea simbolizează viața și puritatea, fiind identificată cu idealul feminin, iar culoarea albastră ilustrează infinitul cerului, proiectând sentimentul de eternitate.
Muzicalitatea tristă a poemului este susținută de elemente de prozodie specifice: rima îmbrățișată, ritmul trahaic și măsura versurilor de șapte-opt silabe. Aceste aspecte tehnice contribuie la crearea unei atmosfere melancolice, tipic romantice.
Din punct de vedere compozițional, poezia cuprinde 14 strofe organizate în patru secvențe lirice care ilustrează contrastul dintre cele două ipostaze eminesciene: omul de geniu și omul comun. Întâlnim o structură bazată pe lirica măștilor, îndrăgostitul reprezentând omul de geniu, venit din sfere înalte, iar iubita întruchipând planul uman-terestru.
Pont pentru analiză: Când studiezi această poezie, urmărește dialogul dintre cele două voci lirice și observă cum acestea reprezintă două lumi diferite care se întâlnesc temporar, doar pentru a se despărți la final.
"Floare albastră" anticipează marile teme și idei poetice pe care Eminescu le va dezvolta în capodopera sa "Luceafărul". Lirismul obiectiv, bazat pe cele două voci distincte, pune în evidență opoziția dintre abstract și concret, dintre aspirațiile înalte ale geniului și dorințele simple, pământești ale omului comun.