Elemente de structură și semnificații
Un element important al construcției romanești este simetria dintre incipit și final. Romanul începe și se încheie cu descrierea străzii Antim și a casei lui Costache Giurgiuveanu - inițial când Felix sosește în iulie 1909, și apoi zece ani mai târziu, după război, când tânărul medic revine în locurile care i-au marcat tinerețea. Simetria este întărită de replica lui Costache "aici nu stă nimeni", pe care Felix și-o amintește în finalul romanului.
Conflictul principal al operei este generat de averea lui Costache Giurgiuveanu, care împarte personajele în două tabere: cei din clanul Tulea, care pândesc banii bătrânului, și cei care nu urmăresc averea, dar depind de el (Otilia și Felix). Între aceste tabere se situează Pascalopol, prietenul lui Costache, care încearcă să-l sfătuiască. Există și un conflict erotic între tânărul Felix și maturul Pascalopol pentru iubirea Otiliei.
Nu în ultimul rând, conflictul interior al Otiliei este relevant pentru înțelegerea personajului - generat de lipsa afecțiunii materne, de mediul predominant masculin în care trăiește și de poziționarea ei la granița dintre adolescență și tinerețe.
De reținut! Criticul Nicolae Manolescu consideră că romanul este de un "balzacianism fără Balzac", evidențiind modul în care Călinescu reinterpretează formula balzaciană, păstrând tema familiei, motivul moștenirii și tehnica detaliului semnificativ, dar conferindu-le o notă personală.