Analiză stilistică și structurală
Plumbul devine simbolul propriului destin, iar ideea de sufocare este accentuată și de construcția fonetică a universului poetic (o singură vocală flancată de câte două consoane). Tema morții, vizibilă prin elementele de decor funebru, se împletește cu tema condiției artistului lipsit de aspirații într-o lume ostilă.
Spațiile exterior și interior se află într-o corespondență directă: lumea exterioară devine un cadru opresor și afon, iar spațiul lăuntric este marcat de un pesimism existențial, de obstacole imposibil de depășit și de moartea iubirii - singura posibilă salvare.
Observație importantă: Titlul funcționează ca element de paratextualitate și reprezintă cheia de interpretare a semnificațiilor textului, creând un orizont de așteptare pentru cititor.
La nivel denotativ, plumbul este un element chimic mobil, moale și greu, toxic, de culoare cenușie-albăstruie. La nivel conotativ, plumbul ca simbol saturnian sugerează opresiune, stare de apăsare, univers monoton, melancolie și resemnare. Măsura fixă a versurilor (zece silabe) indică încorsetarea sufletească a creatorului, iar rima îmbrățișată din ambele strofe „plumb"/„plumb",„vestma^nt"/„va^nt",„strig"/„frig" asigură muzicalitatea specifică simbolismului.