Teme și secvențe semnificative
Iubirea este tema centrală a poemului, prezentată sub două aspecte: iubirea imposibilă dintre fata de împărat și Luceafăr versus iubirea împlinită dintre Cătălin și Cătălina. Pe lângă aceasta, poemul abordează teme precum timpul, condiția geniului, natura și cosmogonia.
Prima secvență semnificativă prezintă povestea de dragoste imposibilă dintre Luceafăr și fata de împărat. Imposibilitatea împlinirii este accentuată de diferențele fundamentale dintre ei: „Eu sunt vie, tu ești mort" (fata) și „Eu sunt nemuritor, iar tu ești muritoare" (Luceafărul). Deși Luceafărul îi oferă stăpânire asupra cerului și pământului, fata îi cere imposibilul: să devină muritor ca ea.
A doua secvență prezintă iubirea posibilă dintre Cătălin și Cătălina. Compatibilitatea lor este subliniată de apartenența la același plan (terestru) și de sonoritatea numelor. Cătălin, descris ca „un paj frumos" cu „obrăjei ca doi bujori", o cucerește pe fată în trei etape și îi propune să fugă împreună: „Hai să-n fugim în lume".
Zborul intergalactic al Luceafărului (metamorfozat în Hyperion) către Demiurg constituie a treia secvență importantă. Aici, Demiurgul refuză să-i ofere murirea pentru „o oră de iubire", subliniind opoziția fundamentală dintre muritori și nemuritori: „Îți dau catarg lângă catarg... Dar moartea nu se poate."
Reflectează! Ce ai alege tu între iubirea efemeră dar pasională a lui Cătălin și dragostea eternă dar imposibilă a Luceafărului? Acest conflict dintre real și ideal face din poem o operă atât de profundă.