Plumb - poezie simbolistă reprezentativă
"Plumb" reprezintă un text programatic al simbolismului românesc, curent apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea ca reacție împotriva romantismului. Bacovia construiește un monolog liric ce poate fi interpretat ca o artă poetică, reflectând relația complexă a poetului cu propria creație.
Tema centrală a poeziei este izolarea artistului într-o societate artificială și neînțelegătoare. Singurătatea, moartea și inadaptarea socială sunt prezentate în prim-plan, în timp ce iubirea și natura apar doar ca teme secundare, tratate într-o manieră sumbră: „Dormea întors amorul meu". Structura poeziei cuprinde două strofe care surprind atât universul exterior sufocant, cât și lumea interioară marcată de suferință.
Titlul „Plumb" devine prin repetare un motiv central cu multiple valențe simbolice. Cromatica dominată de negru și gri, alături de termenii din câmpul semantic al morții („cavou", „sicriu", „veșmânt funerar"), accentuează atmosfera apăsătoare. Tehnica sugestiei, definitorie pentru simbolism, transmite emoțiile eului liric fără a le explicita, iar muzicalitatea este construită prin repetarea cuvântului „plumb".
Reține! Sonoritatea cuvântului „plumb" (patru consoane, o vocală) se pronunță sublingual și sugerează imposibilitatea evadării dintr-o lume sufocantă - un exemplu perfect de cum forma poeziei întărește mesajul său.
Prin această capodoperă, Bacovia îmbină tehnicile simboliste cu o viziune modernă asupra condiției umane, confirmându-și locul printre cei mai reprezentativi poeți ai simbolismului românesc.