Întoarcerea și viziunea artistică
Întoarcerea lui Harap-Alb cu fata Împăratului Roș completează procesul de inițiere al protagonistului. După ce îndeplinește primele două misiuni imposibile, eroul se confruntă cu a treia provocare - aducerea fetei Împăratului Roș, „o adevărată farmazoană". Deși se îndrăgostesc unul de celălalt, Harap-Alb își demonstrează caracterul nobil și duce misiunea la capăt.
Deznodământul aduce revelația adevăratei identități: fata îl recunoaște pe Spân și dezvăluie că Harap-Alb este adevăratul nepot al Împăratului Verde. Antagonistul, crezând că sluga și-a încălcat jurământul, îl decapitează pe Harap-Alb. Momentul marchează încheierea inițierii și eliminarea Spânului, devenit inutil. Renașterea protagonistului prin motivul apei vii și apei moarte simbolizează eliberarea de sub puterea jurământului și dobândirea înțelepciunii depline.
Viziunea artistică a lui Creangă se manifestă prin oralitate și umor. Oralitatea este susținută de expresii narative tipice („și atunci", „în sfârșit"), propoziții interogative și inserarea de fraze ritmate. Umorul provine din exprimarea mucalită, scene comice și expresii umoristice care dau savoare textului.
În esență, „Povestea lui Harap-Alb" se distinge prin viziunea realistă și protagonistul în ipostază de antierou - contrar tipologiei tradiționale a lui Făt-Frumos. Opera rămâne un model de basm cult, ilustrând procesul complex al inițierii și maturizării prin încercări.
Descoperă! Finalul operei reflectă viziunea realistă a autorului - după renașterea simbolică, eroul nu doar că depășește stadiul de slugă, dar dobândește înțelepciunea necesară pentru a deveni un adevărat conducător.