Personajele și conflictele nuvelei
Conflictul exterior este completat de conflictele secundare dintre Lăpușneanul și Motoc sau dintre domnitor și soția sa, Doamna Ruxanda. Proza romantică plasează personajele în antiteză, cel mai evident contrast fiind între Lăpușneanul (demonic) și Ruxanda (angelică).
Alexandru Lăpușneanul este personajul principal, o personalitate romantică ieșită din comun, pusă în situații excepționale. El întruchipează tipul domnitorului tiran și crud, fiind caracterizat atât direct (de narator, alte personaje, autocaracterizare), cât și indirect (prin fapte, vorbe, vestimentație).
Domnitorul este un personaj complex, format din lumini și umbre. Principala sa trăsătură este disimularea (prefăcătoria), evidențiată mai ales în scena premergătoare festinului când își ascunde intențiile criminale sub o atitudine conciliantă. El este inteligent, bun cunoscător al psihologiei maselor și politician abil, dar folosește aceste calități pentru a-și atinge scopurile crude.
Doamna Ruxanda reprezintă opusul soțului ei - blândă, supusă, nu acționează din proprie inițiativă până când, sub presiunea boierilor, acceptă să-l otrăvească pe Lăpușneanul. Această antiteză între personaje este caracteristică nuvelei romantice.
Important! "Alexandru Lăpușneanul" este o nuvelă istorică romantică deoarece prezintă o perioadă istorică prin intermediul unui personaj excepțional, pus să acționeze în situații ieșite din comun, ale cărui trăsături reies din antiteza cu celelalte personaje.