Structura și încadrarea nuvelei

"Alexandru Lăpușneanu" este o operă epică de întindere medie, în proză, ce se concentrează pe evoluția personajului principal. Autorul își transmite viziunea indirect, prin intermediul unei acțiuni liniare, al personajelor și al naratorului omniscient care, deși relatează la persoana a III-a, nu este complet detașat, folosind expresii precum "tronul domnesc" sau "mârșavul curtean".

Opera este reprezentativă pentru literatura pașoptistă, respectând criteriile stabilite de Mihail Kogălniceanu în articolul "Introducție": originalitate, abordarea temei istorice și folosirea unui limbaj cu graiuri unitare. Publicată în primul număr al revistei "Dacia Literară" din 1840, nuvela a devenit un reper literar important.

Textul poartă amprenta romantismului prin preocuparea pentru trecutul istoric și redarea sentimentelor. Personajul principal este un erou de excepție care evoluează în împrejurări excepționale - caracteristici definitorii ale romantismului. De asemenea, nuvela prezintă un contrast puternic între personaje: Lăpușneanu este crud și războinic, în timp ce doamna Ruxandra este blândă și supusă.

Observație utilă: Titlul nuvelei nu doar că indică personajul central, ci și anticipează interesul scriitorului pentru istoria medievală, Negruzzi menționând chiar și anii celei de-a doua domnii a lui Lăpușneanu (1564-1569).

Tema și scenele reprezentative

Tema principală a operei o constituie istoria medievală a Moldovei, în special a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu. Negruzzi folosește ca sursă de inspirație "Letopisețul Țării Moldovei" scris de Grigore Ureche, din care preia scene de referință: întoarcerea în țară a domnitorului cu ajutor turcesc, uciderea celor 47 de boieri și scena otrăvirii.

În ciuda bazei istorice, autorul nu urmărește strict acuratețea faptelor (de exemplu, boierul Moțoc nu a fost ucis de popor în realitate), ci captivează cititorul prin scene intense și sângeroase care scot în evidență caracterul excepțional al personajului principal. Viziunea autorului este exprimată explicit în final: "Astfel fu sfârșitul lui Alexandru Lăpușneanu care lăsă o pată de sânge în istoria Moldovei".

Una dintre scenele cele mai reprezentative este uciderea celor 47 de boieri, ale căror capete sunt așezate sub forma unei piramide pentru a-și înspăimânta soția, Ruxanda. Lăpușneanu folosește invitația la ospăț ca o capcană pentru a se răzbuna pe boierii care l-au trădat. Această scenă evidențiază cruzimea și spiritul răzbunător al domnitorului, contrastând cu sensibilitatea Ruxandei.

De reținut: În scena finală, când este retras la cetatea Hotinului și bolnav, Lăpușneanu își amenință soția și fiul cu moartea când începe să-și revină. La sfatul lui Spancioc, Ruxanda îl otrăvește, demonstrând că domnitorul nu renunță la cruzime nici în ultimele momente ale vieții, văzându-și propriul fiu ca pe o amenințare.

Acțiunea și structura compozițională

Acțiunea nuvelei este liniară, fiind structurată pe momentele subiectului. În expozițiune, Alexandru Lăpușneanu hotărăște să ocupe tronul Moldovei pentru a doua oară, după ce a fost trădat de boieri. La conducerea țării se află Ștefan Tomșa, iar Lăpușneanu vine cu oști turcești pentru a-l izgoni.

Intriga textului este reprezentată de momentul în care domnitorul dorește să se răzbune pe cei care l-au trădat în prima domnie. În desfășurarea acțiunii, Lăpușneanu confiscă averile boierilor, dărâmă cetățile și începe să-i omoare. Soția sa, Ruxanda, la sfatul unei jupânese văduvite de domnitor, încearcă să intervină. La cerința Ruxandei, voievodul spune că se va opri din ucis și că îi va găsi un leac de frică.

Punctul culminant surprinde ospățul domnesc organizat de Lăpușneanu, care se dovedește a fi o capcană - boierii sunt uciși, iar capetele lor sunt aranjate în formă piramidală pentru a-i oferi soției "un leac" pentru frica ei. În același timp, mulțimea cere decapitarea boierului Moțoc, pe care domnitorul îl sacrifică aruncându-l mulțimii.

În deznodământ, Alexandru Lăpușneanu, bolnav, se retrage la cetatea Hotinului, unde este călugărit și, în cele din urmă, otrăvit de Ruxanda la sfatul mitropolitului Teofan și al boierului Spancioc.

Important pentru analiză: La nivel compozițional, nuvela este structurată riguros în patru capitole, fiecare fiind precedat de un motto care reprezintă replici memorabile ale personajelor, ceea ce conferă o organizare internă solidă și anticipează evoluția acțiunii.