Caracteristici realiste și personaje tipologice
Romanul lui Călinescu se remarcă prin perspectiva narativă obiectivă, naratorul fiind omniprezent și omniscient. El știe mai mult decât personajele și le dirijează evoluția, folosind relatarea la persoana a III-a și procesul de focalizare zero: "Aglae îi ordonă să divorțeze", "Cântă admirabil la pian". Narațiunea este completată de perspectiva personajului Felix, prin care sunt introduse celelalte personaje.
Tipologiile de personaje sunt reprezentative pentru realismul operei. Costache Giurgiuveanu întruchipează zgârcitul, Aglae este "baba absolută", iar Stănică Rațiu reprezintă arivistul vorbăreț și lipsit de demnitate. Otilia ilustrează femeia independentă și inteligentă, iar Felix Sima este îndrăgostitul naiv și intelectualul în devenire, dând romanului și caracteristici de bildungsroman. Pascalopol apare ca gentlemanul generos, "de folos unor orfani ca noi".
Temele principale ale romanului sunt mentalitatea societății burgheze bucureștene în raport cu familia și banii, alături de teme secundare precum iubirea și inițierea. În primul capitol, când Felix ajunge în casa lui Costache, Otilia îi oferă propria cameră, dezvăluind dezordinea specifică temperamentului ei tumultos.
💡 Prin tehnica detaliului semnificativ, camera Otiliei devine o oglindă a personalității ei: exuberantă, imprevizibilă și uneori superficială - trăsături care îl vor atrage și descumpăni pe Felix.