Derivarea și tipurile de sufixe
Când întâlnești un cuvânt precum "floricică", poți observa că s-a format din cuvântul de bază "floare" prin adăugarea sufixului "-icică" la rădăcina "flor-". Acesta este procesul de derivare, prin care cuvintele noi apar din cele existente.
Sufixele pot modifica sensul cuvântului în diferite moduri. Sufixele augmentative măresc sau intensifică sensul: "-ol" ba˘iatol=ba˘iatmare sau "-an" casan=casa˘impozanta˘. În schimb, sufixele diminutivale micșorează sensul: "-el" (cărțel), "-uț" (caietuț), "-ică" (floricică).
Există și sufixe care indică persoane sau obiecte. Sufixele agentului arată cine face acțiunea: "-tor" (învățător), "-ar" (pictar), în timp ce sufixele instrumentului indică cu ce se face acțiunea: "-toare" (răzuitoare), "-er" (coser).
✨ Sfat util: Încearcă să grupezi sufixele după efectul lor - unele măresc, altele micșorează, altele arată cine sau cu ce se face o acțiune. Așa le vei reține mult mai ușor!
Mai avem și sufixele însușirilor care indică o caracteristică: "-os" (nervos), "-esc" (poetesc), precum și sufixele modalității care arată modul în care se realizează ceva: "-ește" (binește), "-iș" (mărunțiș). Prin cunoașterea acestor sufixe, poți înțelege și crea mult mai ușor cuvinte noi.