Curente literare principale (I)
Umanismul (secolul XV) aduce o schimbare fundamentală de perspectivă, plasând omul în centrul atenției. Această viziune marchează tranziția de la gândirea medievală spre cea modernă.
Pașoptismul (1848) reprezintă o mișcare ce îmbină politica și cultura într-un moment crucial al istoriei românești. Ca ipostază a romantismului românesc, pașoptismul se caracterizează prin militantism și mesianism, promovând idealuri naționale. Tematica vieții intime, contemplația și cultivarea pitorescului sunt trăsături literare specifice acestei perioade.
Clasicismul (secolul XVII) impune rațiunea și rigurozitatea formelor fixe. Se poziționează în opoziție cu romantismul prin respectarea strictă a regulilor și prin scopul său didactic și moralizator.
Reține! Romantismul și clasicismul reprezintă două viziuni opuse asupra creației: dacă clasicismul impune ordine și rațiune, romantismul celebrează libertatea și sentimentul.
Romantismul (secolul XIX) se ridică împotriva rigorilor clasice, susținând ideologia romantică bazată pe fascinația pentru mister. Antiteza devine o figură centrală frumos−ura^t,trecut−prezent,ı^nger−demon, iar atracția pentru natură devine o temă predominantă în creațiile romantice.