Analiza poeziei "Taina nopții"
Poezia „Taina nopții" prezintă o scenă romantică în lumina lunii. Imaginea casei iubitei, cu pridvorul acoperit de zorele, creează o atmosferă intimă și plină de farmec. Poetul descrie întâlnirea discretă dintre îndrăgostiți, sub privirile indiscrete ale lunii și vecinilor.
Textul este bogat în imagini vizuale precum „lumina lunii", „ramuri de zorele" și „pridvorul tainic". Găsim și figuri de stil importante: personificarea „pridvorulparc−așteapta˘", epitetul („dulci chemări") și metafora („luna mută, luna călătoare").
Structura poeziei include patru strofe, cu versuri scurte și o rimă îmbrățișată. Ultima strofă, cu adresarea directă către lună, dezvăluie frustrarea eului liric față de acest „martor" nedorit al întâlnirii amoroase, dorindu-și s-o arunce în mare pentru a-și putea trăi iubirea în intimitate.
Observație: Sentimentul de iubire este prezentat nu doar prin imagini romantice, ci și prin dorința de intimitate și secretul întâlnirii, de unde și titlul sugestiv „Taina nopții".