Structura și semnificațiile romanului
Romanul are o structură simetrică între incipit și final, element important de compoziție. Începutul prezintă cadrul temporal (iulie 1908) și spațial (strada Antim din București), arhitectura casei și interiorul acesteia, anticipând conflictul și direcțiile narative. Finalul are un ton închis, reluând prezentarea străzii și a casei, dar la un deceniu distanță, când Felix constată: "Aici nu stă nimeni".
Datorită faptului că lui Felix nu i se pregătește o cameră, Otilia îi oferă propria cameră până când tânărul o va primi pe a lui. Dezordinea din camera Otiliei (cutii de pudră, flacoane aruncate) reflectă temperamentul ei tumultuos. Prin natura ei jucăușă, Otilia îl face pe Felix să se îndrăgostească de ea, deși schimbările ei bruște de atitudine îl dezamăgesc.
Într-o scenă esențială, Otilia se strecoară în camera lui Felix și îi propune să trăiască împreună, fără căsătorie. Felix nu profită de ea, iar dimineața află că tânăra plecase la Paris cu Pascalopol, cu care ulterior se căsătorește. Deși întristat, Felix nu renunță la cariera sa, demonstrând maturizarea personajului.
Important! Romanul rămâne o operă realistă prin prezentarea critică a societății bucureștene de la începutul secolului XX, folosirea tipologiilor de personaje, veridicitatea și tehnica detaliului semnificativ.