Roman obiectiv, tradiționalist, social, interbelic
"Baltagul" reprezintă un exemplu strălucit din creația monumentală a lui Mihail Sadoveanu, autor care a marcat o jumătate de secol din literatura română. Romanul, publicat în 1930, este considerat tradiționalist prin structura sa narativă, remarcându-se prin obiectivitate, concizie și o compoziție armonioasă.
Narațiunea este condusă de un narator omniscient care relatează la persoana a III-a, dar adesea pătrunde în gândurile Vitoriei Lipan, protagonista romanului. Această tehnică de focalizare internă ne permite să cunoaștem profunzimea personajului principal. Sadoveanu reușește să îmbine realismul cu elemente mitice derivate din tradițiile și superstițiile prezentate.
Tema centrală a romanului este călătoria în căutarea adevărului, în jurul căreia gravitează teme conexe precum familia, averea, moartea și destinul. Verosimilul este construit prin toponime reale (Dorna, Tarcău, apa Bistriței) și fictive, care marchează autenticitatea traseului Vitoriei Lipan.
💡 O scenă esențială pentru înțelegerea romanului este descoperirea osemintelor lui Nechifor Lipan în râpă - moment care marchează sfârșitul călătoriei de căutare, dar și începutul misiunii de răzbunare și restabilire a ordinii.
Romanul atinge apogeul în scena finală, unde Vitoria, asemeni unui "Hamlet feminin", reconstituie crima și împlinește dreptatea. Prin inteligență, voință și tenacitate, eroina manipulează situația pentru a demasca răufăcătorii, împingându-l pe fiul ei, Gheorghiță, să săvârșească actul justițiar conform codului moral ancestral.