Deznodământul și semnificația basmului
Finalul basmului aduce restabilirea identității adevărate a lui Harap-Alb. Prin puterile sale și cu ajutorul obiectelor magice (apa vie și apa moartă), fata împăratului Roș îi lipește capul, îl învie și îl întinerește. Răsplata bine meritată vine sub forma preluării împărăției unchiului său și a căsătoriei cu ființa iubită, marcând încheierea cu succes a călătoriei inițiatice.
Antagonistul principal, Spânul, reflectă concepția populară despre omul însemnat (cu semn), caracterizat prin viclenie și răutate. În relație cu Harap-Alb, Spânul joacă rolul unui pedagog sever, al răului necesar, fără de care inițierea și maturizarea protagonistului nu s-ar fi putut desăvârși.
Basmul cult creat de Ion Creangă îmbunătățește imaginea eroului popular tradițional, oferindu-i lui Harap-Alb posibilitatea de a evolua. Protagonistul nu este perfect de la început, ci are ocazia să învețe din propriile greșeli și din sfaturile celor înțelepți. Paginile lui Creangă rămân memorabile prin limbajul original, plin de umor și oralitate, utilizând din plin expresii regionale și populare.
De reținut: Spre deosebire de Fat-Frumos din basmele populare, care are puteri superlative de la început, Harap-Alb evoluează treptat, demonstrând că adevărata putere stă în capacitatea de a învăța din experiențe și de a-ți depăși limitele.