Personajul Ghiță
Ghiță este cel mai complex personaj din toată nuvelistica lui Slavici. Pentru caracterizarea sa sunt utilizate atât modalități directe, cât și indirecte, la care se adaugă tehnicile analizei psihologice: notarea gesturilor, monologul interior și stilul indirect liber.
Inițial, Ghiță este prezentat drept un cizmar sărac dar harnic și cinstit, un soț iubitor, tată responsabil și ginere respectuos. El dorește să-și schimbe destinul luând în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a asigura bunăstarea familiei, dovedind că este un om de acțiune cu inițiativă.
După venirea la han a Sămădăului, Ghiță intră sub influența lui distrugătoare. Dialogul cu soacra de la începutul nuvelei ilustrează faptul că bătrâna este adepta valorilor tradiționale ("sărac și curat"), în timp ce ginerele dorește bunăstarea materială, fiind adeptul relațiilor capitaliste - investește, riscă, muncește și câștigă.
Transformarea decisivă: Principala slăbiciune a lui Ghiță, lăcomia, este exploatată de Lică Sămădăul, care îl atrage în afacerile sale necurate, ducând la strivirea personalității lui Ghiță și distrugerea relației sale cu familia.
Conștient de pericolul pentru sine și familia sa, Ghiță este totuși suficient de lacom încât să nu renunțe la ispita câștigului. El își minte soția și soacra, colaborează cu Pintea jandarmul, dar nu este sincer nici cu acesta până la capăt, încercând să se protejeze pe sine. În proces, minte ascunzând vinovăția Sămădăului și își oprește jumătate din sumele de bani furate.