Cazul Acuzativ
Cazul acuzativ este cel mai complex, având numeroase funcții. Prima este de complement direct, răspunzând la "Pe cine?" sau "Ce?". Exemplu: "Știu povestea foarte bine" sau "Le cunosc pe fete de trei ani".
Poate fi complement prepozițional, răspunzând la întrebări precum "La cine?", "Cu cine?" sau "Despre ce?". Exemplu: "Se teme de câini" sau "Mă gândesc la Maria".
Funcționează și ca atribut prepozițional ("Care poveste?"), nume predicativ ("Pentru cine sunt?") sau circumstanțial de loc ("Unde mergem?").
Alte funcții includ: circumstanțial de mod ("Muncește cu entuziasm"), circumstanțial de cauză ("Plânge de durere"), circumstanțial de timp ("Se întoarce în februarie"), complement de agent ("A fost criticat de profesor") și circumstanțial de scop ("Muncește pentru bani").
Bine de știut! Acuzativul apare frecvent cu prepoziții precum: la, pe, prin, lângă, după, din, pentru, sub, cu. Verbele tranzitive (a da, a auzi, a vedea) cer complement direct în acuzativ.