Substantivul: Cazuri și Funcții Sintactice
Fiecare substantiv din limba română poate avea cinci cazuri diferite, iar fiecare caz are roluri speciale în propoziție. Poți să-ți imaginezi cazurile ca niște "costume" diferite pe care le poartă substantivul când face diverse treburi în propoziție.
În cazul nominativ, substantivul este "vedeta" propoziției - poate fi subiect (cine face acțiunea) sau nume predicativ ce/cumestesubiectul. Când întrebi "cine?" sau "ce este?", răspunsul vine în nominativ. De exemplu: "Elevul are datoria de a studia" sau "Andrei este un elev silitor".
Acuzativul este cazul cel mai ocupat! Substantivul în acuzativ poate fi complement direct "Peelevl−amva˘zut", complement prepozițional ("Discutăm despre elev"), atribut ("carte de la elevul") sau chiar arată locul, timpul și modul unei acțiuni. Acuzativul folosește multe prepoziții precum: cu, în, la, pe, pentru.
Dativul răspunde la întrebarea "cui?" și are funcția de complement indirect: "Elevului i se explică lecția". Genitivul arată posesia și funcționează ca atribut genitival: "Caietul elevului este ordonat". Iar vocativul este special - îl folosim când strigăm sau ne adresăm cuiva direct: "Elevule, fii atent!"
Sfat util: Poți recunoaște ușor cazul acuzativ după prezența prepozițiilor! Memorează câteva prepoziții simple (cu, în, la, pe) și compuse (de la, de pe, pe sub) și vei identifica rapid acuzativul în propoziții.