Categorii Semantice

Majoritatea cuvintelor au mai multe sensuri care depind de contextul în care sunt folosite. Sensul propriu este cel obișnuit, legat direct de realitate. El poate fi de bază (cel mai comun) ca în "Pasărea avea o aripă ruptă" sau secundar, bazat pe o asemănare, ca în "Aripa avionului era înecată în fum". Sensul figurat folosește cuvântul cu valoare expresivă, cum ar fi "Antrenorul l-a luat pe copil sub aripa sa".

Sinonimele sunt cuvinte diferite ca formă, dar cu sens asemănător sau identic (văzuse = zărise). Ele trebuie să aparțină aceleiași părți de vorbire. Antonimele au sensuri opuse (corect-incorect) și pot fi obținute și prin derivare cu prefix. Atât sinonimia cât și antonimia se pot stabili între cuvinte, expresii sau combinații.

Omonimele au aceeași formă, dar sensuri complet diferite. Ele pot fi lexicale (totale sau parțiale), lexico-gramaticale (poartă - verb și substantiv) sau gramaticale (forme identice cu valori gramaticale diferite). Nu confunda omonimele cu omografele - cuvinte care se scriu la fel dar se pronunță diferit.

📌 Atenție! Cuvintele polisemantice au mai multe sensuri între care există o legătură, pe când omonimele au sensuri complet diferite. Paronimele sunt cuvinte cu forme asemănătoare dar cu sensuri diferite (geantă-jantă), iar pleonasmul este o greșeală ce constă în alăturarea unor cuvinte cu sens identic.