Relații și trăsături definitorii
Relația Harap-Alb - Spân este una conflictuală dar esențială pentru maturizarea protagonistului. Spânul, deși antagonist, este "un rău necesar" care contribuie la formarea tânărului prin probele dificile la care îl supune. Chiar și calul recunoaște: "unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte." Deși supus umilințelor, Harap-Alb își păstrează demnitatea și onestitatea.
Principalele trăsături definitorii ale personajului sunt:
Onoarea - rod al educației solide, Harap-Alb este integru și demn, capabil să-și asume consecințele greșelilor. Deși Spânul îi fură identitatea, el își respectă jurământul și îndură toate umilințele. Chiar când diverși împărați îi promit recompense în schimbul cerbului fabulos, el nu-și încalcă cuvântul dat.
Bunătatea - se manifestă prin milostenia față de Sfânta Duminică, protejarea furnicilor și salvarea albinelor. Aceste gesturi îi vor aduce ulterior ajutorul necesar în probele dificile.
Vocația prieteniei - Harap-Alb nu rămâne niciodată singur în fața greutăților, fiind ajutat de calul năzdrăvan, de Sfânta Duminică, de furnici și albine, precum și de cei cinci "monștri simpatici" pe care îi tratează ca pe niște egali.
Concluzie importantă: Asemenea lui Nică din "Amintiri din copilărie", Harap-Alb parcurge o perioadă inițiatică care marchează trecerea de la inocență la maturitate. Toate probele și experiențele dificile îl pregătesc pentru a deveni un conducător înțelept, capabil să-și înțeleagă supușii și să-și exercite responsabil misiunea.