Trăsături de caracter și comportamentul Zoei
Zoe Trahanache are un comportament versatil, trecând brusc de la o stare emoțională la alta. Această instabilitate este perfect ilustrată în scena V din actul I, când după ce aude despre amenințarea lui Cațavencu, oscilează între lamentare disperată și exercitarea autorității, trimițându-l pe Pristanda să-i promită sprijin politic rivalului.
Din punct de vedere moral, Zoe se situează în afara normelor etice ale vremii. Ea își înșeală fără remușcări soțul cu cel mai bun prieten al acestuia, fiind preocupată exclusiv de păstrarea aparențelor și a statutului social.
Șerban Cioculescu o consideră „reprezentanta prin excelență a aparențelor, a fațadei, a lustrului de onorabilitate care acoperă cu strălucire stricăciunile vieții". Zoe nu trăiește autentic, ci într-o permanentă duplicitate, prezentând lumii o imagine de respectabilitate care contrastează puternic cu realitatea comportamentului său.
Bine de știut: Personajul Zoei este esențial pentru înțelegerea conceptului de „moft" din opera lui Caragiale - contradicția dintre aparență și esență, dintre ceea ce pretindem că suntem și ceea ce suntem cu adevărat.