Portretul tânărului Neculai
Neculai se prezintă singur drept „voinic și frumos - și rău", un bărbat care „bătea drumurile, căutându-și dragostele" și care pentru o femeie care-i plăcea „își punea totdeauna viața". El se autocaracterizează sincer, recunoscându-și natura impulsivă: „Eram un om buiac și ticălos."
Personajul întrupează tipologia tânărului lipsit de experiență și a îndrăgostitului naiv. El cade în plasa țiganilor, refuzând să creadă descrierile negative ale lui Hasanache despre Marga. Această orbire emoțională îl transformă în captivul unei iubiri interzise cu consecințe tragice: el pierde lumina unui ochi, iar Marga își pierde viața pentru trădare.
Reflecție: Povestea lui Neculai ne arată cum dragostea poate fi simultan o sursă de bucurie intensă și de durere profundă, transformând pentru totdeauna viața cuiva.
Prin evoluția sa, Neculai se dovedește un personaj complex, definit de experiențele sale de viață, marcat profund de pierderile tinereții și de nostalgia vremurilor apuse. Transformarea sa din tânărul impulsiv în bătrânul înțelept care povestește demonstrează puterea experienței de a modela caracterul uman.