Caracterizare - Neculai Isac
"Fântâna dintre plopi" face parte din volumul "Hanu Ancuţei" (1928), operă construită ca o povestire în ramă, unde nouă narațiuni independente sunt încadrate într-o narațiune principală. Acțiunea se desfășoară într-o "toamnă aurie" la Han, un spațiu cu valoare mitică, aflat la răscruce de drumuri.
Portretul fizic al lui Neculai Isac este conturat direct de naratorul-cadru: "...era un om ajuns la cărunteță, dar se ținea drept și sprinten pe cal... Obrazu-i smad, cu mustăcioara tunsă și barba rotunjită". Detaliile fizice sugerează un spirit aprig și hotărât, însă "ochiul drept stins" trădează o tristețe interioară inexplicabilă.
Portretul moral este completat de comisul Ioniță: "A fost un om cum nu erau mulți în Țara Moldovei, voinic și frumos rău... Și pentru o muiere care îi era dragă își punea totdeauna viața". În tinerețe, Isac se remarcă prin spirit aventurier, căutând printre numeroasele cuceriri femeiești iubirea ideală.
Moment de reflecție: Relația dintre Isac și Marga (tânăra țigancă de 18 ani) reprezintă o ironie a maturizării - fata demonstrează o profunzime și capacitate de sacrificiu neașteptate, în timp ce bărbatul tratează inițial iubirea superficial.
Evoluția personajului este esențială - Neculai Isac parcurge drumul de la iubirea superficială la una profundă, transformatoare. Această experiență tragică devine un ritual de inițiere care îl ajută să se maturizeze prin cunoașterea adevărată a sufletului feminin și a misterului iubirii.