Imaginea lui Cațavencu în context
Relațiile lui Cațavencu cu celelalte personaje evidențiază și mai clar natura sa duplicitară. De la aparentul respect cu care îl tratează pe Trahanache „venerabile−nsus,venerabile−njos", ajunge rapid la șantaj transparent, amenințând că va publica scrisoarea de amor în gazetă.
Pentru prefect, Cațavencu este „mizerabilul", „infamul", „canalia", iar pentru Trahanache nu este altceva decât „mișelul de Cațavencu". Chiar și numele personajului este simbolic - „cață" înseamnă persoană răutăcioasă, cicălitoare, iar „cațaveică" denumește o haină cu două fețe, sugerând ipocrizia și demagogia sa.
În final, lipsit complet de demnitate, Cațavencu conduce manifestația festivă în cinstea rivalului său politic, Dandanache, demonstrând că nu are niciun principiu real. El ține o alocuțiune în care elogiază demagogic victoria democrației: „După lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru realizat".
Titu Maiorescu, în studiul „Comediile domnului Caragiale", subliniază valoarea estetică a operei și rolul său moralizator. Prin personaje precum Cațavencu, Caragiale oglindește realitatea politică și socială a epocii, corectând moravurile prin râsul batjocoritor.
Reflectează: Cum se manifestă și astăzi trăsăturile lui Cațavencu în viața politică contemporană? Observi aceleași tipuri de comportamente în societatea actuală?